Beliş – satul de sub ape

Nu există documente care să ateste originile comunei Beliş, însă aceasta a fost menţionată pentru prima dată în documentele oficiale în anul 1737.

Istoria satului înghiţit de ape începe în secolul XIV, când s-a construit biserica şi sfârşeşte în anii ’60, când conducerea ţării a decis construirea unui baraj care urma să acopere satul cu 60 de metri de apă. Biserica satului era vizibilă de orinde te uitai, fiind construită pe o măgură, iar casele locuitorilor moţi erau construite în jurul acesteia.

Astăzi, după atâtea secole de la construirea ei, în perioadele de secetă, când apele lacului care au acoperit-o scad, se ivesc turlele bisericii care rezistă, ca prin minune. A fost singura construcţie care nu a fost mutată, lăcaş de cult încărcat de istorie. Când au fost nevoiţi să plece, moţii au smuls icoanele, altarul şi ferestrele şi au luat cu ei tot ce se putea lua dinăuntru, în speranţa păstrării măcar a valorilor spirituale. Casele oamenilor, însă, nu au rezistat apelor.

Scafandrii spun că lacul este atât de întunecat, încât, chiar şi în zilele senine, nu poţi vedea mai mult de trei metri în jur, iar când apele ajung la buza malului, până la vârful bisericii trebuie să cobori 15 metri.